THE SHIFT
După cum zice Aurel Tămaş în cântarea lui: "Când eram mai mic nu știam nimic și trăiam în lume mult mai fericit..." :-) Aș putea parafraza: "Când eram mai mic nu știam nimic, dar am găsit un subterfugiu care să mă facă aparent fericit..." Eram la grădiniță și îmi aduc aminte cât de lăudată era o colega de-a mea pentru desenele pe care le făcea. Erau mereu postate pe afișier și în special îmi aduc aminte cum desenase o mămică într-o rochie lungă, mov, cum împingea un cărucior. Eram absolut fermecată de abilitățile ei. Și în acel moment, mi-l aduc aminte perfect, pe coridorul întunecos al grădiniței, am decis că voi începe să desenez și eu frumos... Și astfel o să fiu apreciată (ceea ce în căpșorul meu de copil era egal cu iubirea). Aşa, mi-am cultivat asiduu această latură, fără să îi prind neapărat subtiltățile, fără să fiu cu adevărat înzestrată spre artă. Pentru asta, înțeleg eu acum, e nevoie să ai un simț fin și curat, să fii cumva vulnerabil în mod voluntar.